Invaginatie intestinala

Invaginatia intestinala este o patrundere patologica a unui segment de intestin in segmentul subiacent, provocand o ocluzie intestinala.
Invaginatia intestinala la copilul mic
- invaginatia intestinala acuta este forma cea mai frecventa. Ea survine inopinat, de cele mai multe ori intre varstele de 3 luni si 1 an, la un sugar pana atunci in stare buna a sanatatii, mai frecvent la baieti.
Invaginatia intestinala este consecinta unei inflamatii acute a ganglionilor abdominali in cursul unei boli virale, in prezenta unui polip mare sau unei inflamatii a diverticulului lui Merckel.
Invaginatia intestinala acuta se manifesta prin aparitia brutala a unei stari de agitatie insotita de tipete si de plans, care dureaza cateva minute si apoi dispare, pentru a reaparea cateva minute mai tarziu; aceste semne sunt insotite de un refuz alimentar total. Mai tarziu poate aparea sange in scaun.
Diagnosticul se pune pe baza ecografiei sau pe cea a spalaturii baritate; acest din urma examen permite si tratamentul precoce al invaginatiei: segmentul invaginat este repus la loc printr-o crestere usoara si treptata a presiunii de injectare a spalaturii.
In orele care urmeaza tratamentului trebuie instituita totusi o supraveghere indeaproape chiar daca se pare ca s-ar fi linistit copilul, cu scopul de a detecta o invaginatie persistenta.
Invaginatia trebuie sa fie tratata de urgenta. Daca persista, ea duce la o deshidratare severa si la o necroza a intestinului invaginat, ale carui vase sangvine sunt comprimate, putand antrena o peritonita sau o ocluzie intestinala, in caz de insucces al spalaturii sau de interventie tardiva, o interventie chirurgicala poate sa se dovedeasca necesara.
- invaginatia intestinala la copilul mare si la adult.
Ea este rara si, in general, este provocata de o tumora (polip benign sau tumora maligna). Ea se traduce prin semne de ocluzie intestinala. O interventie chirurgicala este intotdeauna necesara, dar nu constituie in mod obligatoriu o urgenta.