Chimioterapia antistafilococica

Stafilococul este In mod natural sensibil la aproape totalitatea familiilor de antibiotice: betalactamine (exceptie ceftazidime) carbapeneme, macrolide, clindamicina, fosfomicina, glicopeptide (vancomicina si teicoplanina) rifampicine si acid fusidic. Este natural rezistent la polimixine (colistin) si la quinolonele de generatia Intai (acid nalidixic). Evolutia rezistentei la antibiotice ale stafilococului ilustreaza sugestiv succesele si limitele antibioticoterapiei In general. Dupa introducerea penicilinei In terapie, rezistenta stafilococilor s-a dezvoltat rapid, la ora actuala fiind sensibile aproximativ 10•¥ din tulpini la acest antibiotic. Rezistenta este mediata secretia de betalactamaze (penicilinaza In cazul penicilinei). Aceste enzime (care hidrolizeaza inelul beta lactamic al penicilinei), sunt codificate plasmidic si inhibate de inhibitorii de beta-lactamaze (acid clavulanic, sulbactam, tazobactam). O data cu aparitia stafilococilor penicilino-rezistenti au fost introduse noi peniciline semisintetice rezistente la hidroliza betalactamazei (oxacilina, meticilina, nafcilina).