Determinarea capacitatii vitale

Determinarea capacitatii vitale-se face prin metoda spirogrfica sau cu ajutorul unui pneumograf cu integrator de volum. Capacitatea vitala este volumul maxim de aer care poate fi mobilizat intr-o singura miscare ventilatorie (inspir si expir maxim). In examenul functional de rutina se recurge de obicei la spirogrfie. Examenul se face cu subiectul in pozitie asezat, cu toracele la 90 de grade sau usor aplecat inainte, in poziie comoda. Determinarile se vor face in aceeasi perioada a zilei, de preferat dimineata, pe nemancate; subiectul nu trebuie sa fumeze cu o ora inainte de determinare. Subiectul este conectat la aparat prin intermediul unei piese bucale din cauciuc. Aceasta piesa se adapteaza la obinetul cu trei cai al aparatului. O clema obstrueaza nasul. Bolnavul executa o un inspir maxim urmat de un xepir complet si rapid. Se fac trei inregistrari consecutive. Calcularea se face masurand inlatimea pe verticala a traseului dintre cele doua paralele trase prin punctele inspirator si expirator maxim. Inaltimea obtinuta se inmulteste cu cu factorul de converise a aparatului, dupa care valoarea capacitatii vitale obtinuta este corectata in functie de conditiile de temperatura, presiune si saturatie de vapori, existente la nivelul plamanului (BTPS).