Diagnostic de laborator al CMV

Diagnostic de laborator.
CMV poate fi izolat din urina, saliva, sange.
A. Microscopie.
a. In secţiuni histologice se observa aspectul caracteristic de celule mari cu incluziuni in forma de ochi de bufniţa (Fig. 56-17, Murray, p. 589). Aceste celule citomegalice sunt prezente in majoritatea viscerelor.
b. Imunofluorescenţa utilizand anticorpi monoclonali constituie o posibilitate de diagnostic rapid. In acest fel se poate decela virusul in lichidul de spalatura bronsica sau bronho-alveolara pentru diagnosticarea pneumoniei CMV.
B. Cultivare. Se realizeaza pe culturi celulare fibroblastice umane. Efectul citopatic consta in apariţia de focare de celule mononucleare cu incluziuni intranucleare caracteristice, insa aceste modificari sunt tardive (pot aparea in decurs de 4 saptamani).
Infecţia nu poate fi studiata experimental pe animale datorita strictei specificitaţi de specie.
C. Serologie. Metodele imunoenzimatice (ELISA) si testele radioimune (RIA) sunt utile pentru decelarea anticorpilor specifici de tip IgM.
Ele se efectueaza pentru diagnosticul infecţiei verticale cu CMV, cand in sangele din cordonul ombilical se deceleaza IgM-CMV si pentru diagnosticul infecţiei acute sau recente cu CMV.
Decelarea anticorpilor de tip IgG-CMV (prin reacţia de fixare a complementului, ELISA, RIA) denota infecţia CMV in antecedente. Aceste teste sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe, precum si pentru supraveghere epidemiologica.