Diagnosticul de laborator al holerei

Diagnosticul de laborator al holerei se bazeaza pe izolarea si identificarea vibrionului holeric din materiile fecale. Confirmarea diagnosticului se face la nivelul laboratoarelor de referinta. Se recolteaza materii fecale emise spontan care se insamanteaza cat mai repede deoarece vibrionii sunt foarte sensibili la uscaciune. La examenul direct macroscopic aspectul scaunului este caracteristic: apos cu continut fecaloid minim, reprezentat de granulatii riziforme, ca zeama de orez. Izolarea se face initial pe apa peptonata alcalina ca mediu de imbogatire, incubare de 6 ore, treceri pe medii selective: BSA si TCBS, geloza sange alcalina, incubarea se face in aerobioza, la 37 grade C, 24 de ore. Rezultatul pozitiv se comunica imediat medicului curant iar tulpina izolata se trimite la laboratorul de referinta. Transportul tulpinilor se face in conditii bine stabilite pentru a evita contaminarea mediului si a altor persoane. Se efectueaza antibiograme pentru a urmari instalarea rezistentei.