Insuficienta coronariana

Insuficienta coronariana reprezinta o incapacitate a arterelor coronare de a furniza aportul de sange oxigenat corespunzator necesitatilor inimii.
Aceasta lipsa de adaptare intre nevoile si aporturile in sange oxigenat poate rezulta din doua mecanisme diferite.
O insuficienta coronariana primara (de cauza necunoscuta) ce se manifesta printr-o scadere a debitului sangvin in arterele coronare.
O insuficienta coronariana secundara (a carei cauza este cunoscuta) corespunde unei cresteri in nevoile de oxigen, in cursul unui efort fizic de exemplu, si unei imposibilitati pentru inima de a aduce acest supliment de oxigen.
Originea cea mai obisnuita a unei insuficiente coronariene este dezvoltarea unei ateroscleroze.
Daca aceasta este cauza, arterele coronare sunt astupate de placi formate dintr-o depunere grasoasa bogata in colesterol, ateromul. Un trombus, format in contact cu suprafata rugoasa a acestor placi, poate in continuare sa agraveze ingustarea coronariana pana la ocluzia coronariana.
Cauzele ateromului sunt numeroase si legate intre ele.
Principalii factori de risc de ateroscleroza sunt predispozitiile genetice, bolile ca diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala sau un mod de viata caracterizat prin tabagism, lipsa de miscare fizica, excesul de greutate, in sfarsit o alimentatie bogata in produse lactate si in grasimi animale, care provoaca o crestere excesiva a nivelului de colesterol in sange.
Influenta personalitatii, a comportamentului si a stresului este controversata inca. Unii medici cred ca infarctul miocardic este mai frecvent la subiectii avand o personalitate de „tip A" (intotdeauna grabiti, ei urmaresc in permanenta ora, suporta greu intarzierile si ii intrerup pe altii in mijlocul propozitiei), activi si intreprinzatori.
Alte mecanisme reduc aportul in oxigen la inima: o atingere a vaselor mici coronare ca in diabet, o ingrosare a peretilor cardiaci, o scadere a oxigenului continut in sange sau o incapacitate a muschiului cardiac de a extrage acest oxigen, etc.
Ateromul coronarelor ramane mult timp fara nici un simptom.
El se poate evidentia fie cu prilejul unei angine pectorale, fie printr-un infarct miocardic.
Angina pectorala apare atunci cand miocardul trebuie sa furnizeze un travaliu mai intens si cand nu primeste destul sange pentru efortul respectiv. Daca, de exemplu, vascularizarea unei regiuni a miocardului este complet intrerupta de catre un cheag, se produce un infarct, antrenand moartea (necroza) acestei parti de miocard.
Simptomul principal al infarctului este o durere intensa care seamana cu cea de angina pectorala, dar care nu se calmeaza la repaus si nu este nici obligatoriu declansata la efort. Bolnavului poate sa-i fie frig, poate transpira si poate simti slabiciune si greturi, uneori isi poate pierde constienta.
Angina pectorala si insuficienta coronariana pot antrena tulburari de conductie cardiaca sau tulburari ale ritmului ca o aritmie, ale caror diferite grade le constituie extrasistolele pana la tahicardie si la fibrilatie ventriculara.
Fibliratia poate antrena o pierdere rapida a constientei si moartea, in cazul in care ea nu este corectata in minutele ce urmeaza printr-o defibrilare electrica.
O insuficienta coronariana poate sa se traduca prin simptome tipice. Diagnosticul se pune atunci fara indoiala. Examenele complementare il confirma: electrocardiografia, atunci cand se suspecteaza un infarct miocardic, masurarea in sange a nivelurilor creatinkinazei si transaminazelor ALAT si ASAT.
Un bolnav care prezinta crize intermitente de angina pectorala trebuie sa fie supravegheat prin examene electrocardiografice practicate in repaus la efort (proba de efort pe bicicleta sau covor rulant sub supraveghere medicala).
Angina pectorala beneficiaza de o intreaga gama de medicamente care imbunatatesc circulatia coronara si/sau reduc travaliul inimii in timpul activitatii fizice. Printre aceste medicamente, se gasesc nitroglicerina si alti derivati nitrati, betablocantele, vasodilatatoarele.
Aritmiile sunt tratate cu betablocante, inhibitori calcici sau anti-aritmice specifice. In caz de insuficienta cardiaca, vasodilatatoarele sau digitalicele pot sa tonifice actiunea muschiului cardiac.
in caz de esec al tratamentului medical sau de leziuni foarte severe ale arterelor coronare, vascularizarea miocardului poate fi ameliorata printr-un pontaj aortocoronarian sau printr-o angioplastie transluminala percutanata.
Un infarct al miocardului este o urgenta care trebuie tratata in mediu spitalicesc.
Tromboliticele pot fi administrate pentru a incerca dizolvarea cheagurilor. Ulterior, artera responsabila de infarct poate fi dilatata prin angioplastie sau scurtcircuitata printr-un pontaj. Uneori, tratamentul vizeaza pur si simplu sa permita inimii sa se cicatrizeze de la sine.
Riscurile aparitiei se pot diminua prin: a nu fuma niciodata, a face regulat exercitii fizice, a pastra o greutate corporala normala si o tensiune arteriala normala, a urma un regim alimentar sanatos permit a fi mai putin expus la riscul unei boli coronariene pana la o varsta inaintata.
O data prezente simptomele, tratamentul poate face mult pentru a ingradi agravarea lor. Studiile statistice efectuate pe pacientii tratati prin pontaj aorto-coronarian arata ca intre 80 si 90% dintre acesti subiecti inca traiesc la cinci ani dupa operatie. Rata supravietuirii este inca si mai buna atunci cand boala a evoluat putin, necesitand doar un tratament medical. Supravietuirea este inca si mai buna la subiectii care inceteaza sa fumeze.
Sinonime: boala coronariana, cardiopatie ischemica.