Mutitate

Mutitatea semnifica imposibilitatea de a vorbi manifestata de o persoana.
Afectiunile care antreneaza o mutitate sunt fie relative la laringe, fie de origine neurologica: leziunile laringelui, congenitale sau dobandite, unele operatii chirurgicale care duc la pierderea vocii, Ia fel ca si leziunile nervilor motori ai laringelui, ca absenta dezoltarii centrilor nervosi (arieratie mintala) sau ca o leziune a sistemului nervos.
Audimutitatea este mutitatea copilului care nu invata limbajul oral inaintea varstei de sase ani din cauza unor tulburari psihiatrice si fara leziune organica: copilul intelege, dar nu vorbeste.
Tratamentul audimutitatii, atunci cand este posibil, este cel al cauzei sale, asociat cu reeducarea vocii prin ortofonie.
Surdimutitatea este legata de o surditate a ambelor urechi, congenitala sau dobandita inaintea varstei de 5 sau 6 ani.
Ea nu are intotdeauna o cauza care sa poata fi cunoscuta in pofida examenelor complementare efectuate.
Poate fi consecutiva unei boli ereditare a urechii, unei infectii contractate de mama in timpul sarcinii, unei nasteri dificile etc. Cum copilul nu aude nici cuvintele emise de parintii sai si nici propriile sale sunete, el nu invata sa vorbeasca sau, daca surdimutitatea survine in primii ani, el uita ceea ce a invatat si se afla partial decuplat de lumea exterioara.
Urmeaza tulburari ale afectivitati si ale comportamentului si o insuficienta a achizitiilor intelectuale, variabila dupa intensitatea tulburarii si dupa eventualul ei tratament.
Copilul nu reactioneaza nici la zgomotele din jur, nici la voce. El nu intoarce capul spre sursa unui zgomot. Astfel, parintii pot sa-si dea seama de aceasta boala chiar din primul an de viata al copilului, dar alte comportamente ale sale pot parea normale in mod inselator: el scoate gangureli, aceasta producere de sunete fiind automata la inceputul vietii. Doar spre al doilea an de viata aceste sunete devin mai putine.
Testele medicale de depistare a surditatii sunt primordi¬ale. Ele pot fi practicate, la nevoie, inca de la nastere si de mai multe ori in prima varsta a copilariei, unele de catre medic, altele la spital.
Dificil, tratamentul surdomutitati cuprinde mai multe faze si este foarte specializat in formele grave.
Daca nu este util tratamentul, trebuie facut apel la o deprindere a cititului dupa buze, a limbajului mainilor, la o antrenare a organelor neauditive, ca simtul tactil si la o sustinere scolara adecvata, uneori intr-o institutie specializata.