Paralizia hipokaliemica periodica (primara)

Afeciune congenital, care se manifesta in primele doua decade ale vietii (peste 60% din cazuri inainte de varsta de 16 ani). Crizele initiale sunt rare, ulterior frecventa lor tinde sa creasca. Reprezinta urgenta neurologica majora.
Simptomatologia: deficit motor extins (tetrapareză/tetraplegie flască, simetrică în majoritatea cazurilor) cu debut la membrele inferioare si evolutie ascendentă rapidă (câteva ore!), areflexie, nu sunt afectati: nervii cranieni, muschii respiratori, sfincterele, constienta este păstrată, oligo/anurie, constipatie, rar: aparentă crestere în volum a maselor musculare (in criză), parestezii. Ffactori declansatori: alimentatie bogată în glucide, suprasolicitare fizică (caracteristic debutul în repaosul post-efort) si psihică, regim hipersodat, expunere prelungită la frig
Diagnosticul pozitiv: anamneză familială sugestivă, hipokaliemie in timpul crizei (hipo-kaliemia postcritică/intercritică sugerează o paralizie hipokaliemică secundară!), modificări ECG sugestive pentru hipokaliemie: unda U, bradicardie sinuzalâ, aplatizarea undei T, subdenivelare ST. Tratament: corectarea hipopotasemiei: de preferinþă p. o. (administrarea i. v. implică riscul hiperpotasemiei) : 20-100 mLq dorură de potasiu, preventia crizelor: acetazolamidă (Diamox) 250-500 mg/zi (mecanismul de actiune este neclar), dacă nu este eficient: triamteren sau spironolactonă.