Socul

Notiunea de soc semnifica de fapt o stare critica produsa in organismul uman sub actiunea unui factor nociv de o anumita intensitate (prag).
Peste acest prag, hemoragia devine soc hemoragic, contuzia osteomusculara genereaza soc traumatic, arsurile provoaca soc postcombustional, disfunctia cardiaca determina soc cardiogen sau starile infectioase soc toxico-septic.
Socul este o insuficienta circulatorie, instalata brusc, a organelor vitale, cu hipoxie tisulara si tulburari nutritive, metabolice si celulare (dupa Riecker, 1982). Obisnuit, in clinica, diagnosticul starii de soc pare relativ simplu: tegumente palide, reci si umede, puls filiform (tahicardic si de intensitate slaba) presiunea arteriala sub 80 mm Hg, debitul cardiac sub 2500 ml/min/m2, debitul urinar sub 25 ml/ora si bicarbonatul standard arterial sub 20 mEq %. In prezent, se considera ca evenimentele patochimice ale socului trebuie analizate la nivel celular si molecular. A aparut, astfel, notiunea de celula de soc, mediatori chimici si proteine de soc.